Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot

PASTORUL CEL BUN





Păstorule cel bun 
Tu vii necunoscut la foc de seară 
Printre ai Tăi în largu-ţi eşti şi oile aproape-ţi sânt 
Cuvântul Tău e un balsam pentru făpturile de lut şi ceară
Noi robii tăi, căzuţi cu ale noastre la pământ. 

 Rubinul lacrimilor Tale -Ţi scânteie obrazul 
Şi suferi împreună cu cei ce gust-amarul 
Cu cei încătuşaţi împarţi obida şi necazul 
Şi cu cei goi, flămânzi şi trişti suporţi calvarul 

Tu rază blândă ce topeşti rărunchi de gheaţă
Tu fâlfâit de aripi albe gângurind 
Pogoarăte cer nou ,Tu pururi dimineaţă   
Tu jertfă răstignită în moarte nemurind

Iar voi cohorte infinite, de îngeri cu chipuri de argint 
Veţi trâmbiţa numele lui cel tainic şi cel blând. 
De serafimi se va întuneca şi soarele, grăi-vor fără de sfârşit 
Al nostru Domnul Savaot - Sfânt , Sfânt , Sfânt.

EFODUL TIMPULUI
Din arhitrava bolţilor cu nopţi perene 
Efodul timpului preface totul în lumină 
Sub morile abisului se contopesc morene  
Gheţari de veacuri dormitând sub zarea lină. 

Treceam oftând după secunda timpurie  
Nu-nţelegeam că timpul e un fluviu de nisip 
Şi orele acestea, fragile frunze de hârtie
Ori păsări albe fără formă, fără chip. 

După incandescentul eon zburam în cercuri exilate 
Sub focul mut, străin, al aurorei boreale 
Se mistuiau milenii în clipe resemnate 
Uranian eterul se desfăcea în largi spirale.
                                                          
                                                   condur mihai