El a fost o plămadă transparentă
În care rădăcinile arborilor
Formau coroane subterane.
Pe acolo a trecut Omul,
In faţa lui creşteau munţi de cristal
Care-şi topeau crestele tocmai sus în cer.
Inimile acestora adăposteau
Bulgări opalescenţi prin care lumina picta
Umbre răsfrânte în adânc.
O! fluviu despletit
Care înconjori toată ţara Havilla,
Prin apele tale zglobii
Înnoată peşti şăgalnici
Care sar curcubeul
The Anunciation Cel care arcuieste lumina.
Fără număr erau turmele
Ce coborau cu vuiet la vale
Pe sub bolţi săpate în cetini
Buciumul cerbilor vestea
Eterna dimineaţă.
Pe nesfîrşita catifea a serilor
Stelele ţintuiau apusul
Pe acolo vulcanii erupeau viţă-de-vie
Şi în struguri răbufneau.
Iar vinul curgea ca dintr-o coastă împunsă
Aici ploile erau atât de fine
Că le puteai da deoparte ca pe un pled
Răcoarea lor mirosea a aromate
Pe sub umbroasele gradini
Fulgerele erau nişte mici surprize ,
Deoarece unde cădeau
Răcoarea lor mirosea a aromate
Pe sub umbroasele gradini
Fulgerele erau nişte mici surprize ,
Deoarece unde cădeau
Lăsau în urmă un pomişor sau o floare
Iar Viţa de vie era mereu atât de aeriană
Încât toţi ştiau că rădăcinile ei
Sunt în cer,şi că de fapt ea
Viţa-de-vie era,
Ancora care lega cerul de pământ
Care nu era Pământ
Ci era o plămadă care avea pe ea
Urmele unor neasemuite mâini.
The Virgin Mary
Work after representation of Athos Mountain
Ancora care lega cerul de pământ
Care nu era Pământ
Ci era o plămadă care avea pe ea
Urmele unor neasemuite mâini.
The Virgin Mary
Work after representation of Athos Mountain